Când cu putere credeam că rolul tău în viața mea s-a încheiat, mi-ai dat lumea peste cap. Mi-ai arătat că pot simți la un alt nivel decât am făcut-o până acum, mi-ai arătat ce înseamnă familiaritate, încredere și puterea de a o lua de la capăt… de a face lucruri pe care nu le-am mai făcut. Remember public speaking?! … de a face lucruri pe care n-am avut puterea să le fac până să te întâlnesc! În acelaș timp îmi dau seama că alături de tine nu m-aș da în lături de la nimic. Aș putea să cuceresc și Everestul, dacă ai fi lângă mine.
Și după ce am conștientizat toate astea, mi-ai arătat că pot fi vulnerabilă cu mine… Cum așa? Mi-am dat seama că ceea ce simt e complet firesc. Nu pot să justific cât de neînțeleasă m-am simțit în momentul în care am realizat că mai era o lecție pe care trebuia să o învăț. (Și poate mai sunt!) Și am învățat-o dur. Pentru că după tot ce am experimentat cu tine și prin tine, nu mă așteptam să fiu așa de nepregătită în a-mi diseca stările și sentimentele reale. Chiar credeam că sunt atât de puternică încât pot controla și ceea ce simt! Dar ce să vezi?! Am zăcut în imposibilitatea de a înțelege cum s-a întâmplat asta. Am ignorat că ceea ce simt nu e doar un moft care va trece odată cu rațiunea care mă îndemna să-mi văd de drum. Am descoperit că e minunat să fi vulnerabil, e minunat să nu poți controla ce simți, să nu poți curma dorul și dorința, ci doar să adulmeci așteptarea.
Nu-mi amintesc când am trăit ultima dată toate acestea… dar mă bucur enorm că o fac acum! Sunt om! Iar când iubești e normal să trăiești, să te plimbi prin caruselul tuturor emoțiilor și să îmbraci haina aferentă stărilor de fapt!
Mulțumesc!
dontstopgoforit 