…asa se explica ca nu mai imi gasesc locul aici! Sunt mai bine de 3 ani de cand hoinaresc pe strazile acestui oras, de cand impletesc implinirile si dezamagirile cu povestile istorice scrise in aceasta urbe, de cand respir, transpir si ma hranesc cu tot ceea ce inseamna Brasov.
Dar ca orice dragoste, simt ca si aceasta a murit! Nu ma mai identific cu linistea, atmosfera si nici implinirea pe care altadata acest oras mi le oferea… Sufletul imi e strain de ceea ce odinioara reprezenta orasul de la poalele Tampei.
Pe vremuri imi era suficient sa evadez pe strazile sale, sa ma imbat cu linistea sa nocturna, sa savurez privelistile pe care le adulam…insa acum nimic din ceea ce imi aducea incarcare spirituala nu reuseste sa-mi satisfaca zbuciumul interior.
Nu stiu cand a trecut timpul. Nu realizez cand s-a comprimat clipa…si asta pentru ca s-au petrecut atat de multe la adapostul depresiunii in care mi-am gasit locas temporar. S-au petrecut atat de multe incat daca ar fi sa le cuantific pe toate, nu as reusi sa le inghesui pe toate in 3 ani…as avea nevoie de file multiple si de scenarii care ar descrie un „Young and restless”, care ar bate ca numar de episoade originalul.
Insa cu toate acestea, timpul a zburat nestingherit, iar schimbarile produse, chiar daca n-am vrut sa le dau importanta, au sapat o alta fiinta. O fiinta care acum se simte straina si neidentificabila cu valorile orasului care reprezenta totul pentru mine.
Un lucru e cert. El e aceleasi, eu sunt alta. Si nu pun pe seama sa modificarile aduse persoanei mele, dar recunosc ca eu din prezent nu mai gasesc alinare in ceea ce candva era el.
Si in astfel de clipe, ma intreb…incotro?
Caut sa-mi identific eul ratacit in toti acesti mai bine de 3 ani…sau caut sa gasesc refugiul noii eu intr-un alt decor?
dontstopgoforit 