De ceva vreme caut cateva clipe libere, astfel incat sa ma pot intoarce la vechea si nepretuita mea placere de a asterne pe coala alba gandurile, trairile, epuizarile… insa de cand statutul meu a mai adaugat in palmares si titulatura de „mama”, trebuie sa recunosc ca e ceva mai greu. Nu este imposibil, intrucat nimic nu este, dar solicita ceva mai multa determinare, pentru da… la nici 4 saptamani dupa nastere, ai nevoie de motivare si de impulsionare in tot ceea ce faci. Si asta pentru ca, pe alocuri… noua indeletnicire te sleieste de toate puterile, iti sugruma… cateodata tot elanul de a mai fi tu, acea tu, neimpovarata de ceea ce se cheama „mama”, te limiteaza la a cauta doar odihna si linistea in rastimpul in care bebe, la randul lui se odihneste, te face sa te uiti cu jind in trecut la energia pe care o aveai, chiar si cu nopti nedormite – de petrecut- si te intrebi acum, chiar atat de mult te schimbi?
As porni cu inceputul… pentru ca nimic nu e mai savuros decat sa traiesti retrospectiv cele mai bine de 9 luni de zile… care apropo, nici nu-mi dau seama cand au trecut! Ca sa nu mai spun ca, nici cele, in curand 4 saptamani de la nasterea prichindelului nu realizez cand s-au scurs!
Dar toate pe rand! A fi insarcinata nu este o povara, nu este un motiv de a manca in plus, nici unul pentru a nu manca de teama kg-lor ce se pot ( si se vor) acumula si nici o scuza pentru a te neglija pe tine ca femeie! De ce spun asta?
Nu am cum sa nu fac aceasta confesiune, desi o sa sune extrem de rautacios, dar pe mine, imaginea a ceea ce urmeaza sa povestesc m-a marcat profund- astfel incat am incercat cu tot dinadinsul sa nu ajung in situatia respectiva: eram in primele saptamani de sarcina, cam pe vremea cand abia banuiam ce avea sa se intample cu mine, cand am mers la clinica – unde ulterior aveam si sa nasc- pentru a- mi face analizele/ investigatiile de confirmare a sarcinii. Cat asteptam la receptia clinicii, nu mi- am putut abtine curiozitatea de a scruta cu privirea marea de oameni- in special femei, care se aflau in holul receptiei, asezate ca intr-un amfiteatru si ascultau cuminti la ceea ce le era spus de o tantita, care patrona intreaga multime de la un birou-de care statea sprijinita. (Mentionez ca toata adunarea la care fac referire se traduce printr-o sesiune din cursul de puericultura – care oricat de ciudat suna- se tinea in holul/ receptia clinicii. Ulterior- locatia a fost modificata, iar eu, personal- am luat parte la curs, intr- o sala, asa cum ar fi si normal.)
Vazand starea de intensa gravizenie vizibila la majoritatea si felul in care aceste femei descriau tabloul din fata mea, urmatorul gandul m-a fulgerat: ” ce mare de balene esuate!” Oricat de ostentativ era acest gand- mai ales ca asta avea sa mi se intample si mie- trebuie sa recunosc ca este inadmisibil ca si femeie, sa renunti a mai avea grija de tine, chiar daca ai 20 sau ai 3 kg in plus fata de zona ta de comfort! Ceea ce am gandit nu a fost legat de felul in care se descriau viitoarele mame dpdvr kg, ci dpdvr al delasarii cu care eram imbracate, al felului in care erau neingrijite si al modului prin care exprimau- doar prin postura, resemnare, nepasare si neglijenta fata de propria persoana. Si asta am gandit-o eu ca si femeie! Inchipuiti-va ce parere si-ar fi facut un barbat!
Si atunci mi- am promis mie ca indiferent cum ma va transforma sarcina- un lucru nu voi omite a-l face: a ma ingriji! A nu uita ca exista o oglinda in care sa ma uit inainte de a iesi pe usa! A folosi macar un ruj pentru a aduce culoare in ceea ce ar putea fi o fata obosita sau coplesita de noul statut!
A continua sa fi femeie, indiferent ca esti o viitoare mama este primul lucru pe care mi-ar placea ca femeile sa-l aiba in minte si de care sa faca uz!
Vestea venirii unui copil trebuie sa reprezinte o grija suplimentara pentru felul in care arati- pentru ca nu doar ai responsabilitatea fata de persoana ta, dar trebuie sa ai in vedere ca cel/ cea mica trebuie sa se mandreasca cu cea careia ii va spune „mami”!
Cam cu aceste ganduri am pasit eu in ceea ce aveau sa fie cele 9 luni de dospire a rodului iubirii mele si a sotului meu.
dontstopgoforit 